Mîndria Spirituală

Jonathan Edwards spune despre mândrie că este unul dintre păcatele care se depistează cel mai greu și care sunt rele ca însuși diavolul datorită perversității și întinării pe care o produce.Ce se află mai jos este doar un rezumat al eseului lui Edwards despre formele mândriei spirituale:
1. Mândria spirituală este înclinată să vorbească cu amar sau cu batjocoră și ușurătate, și cu un aer de mulțumire despre păcatul altor persoane […] în timp ce umilința creștină înclină mai degrabă să nu vorbească despre aceste lucruri sau, dacă o face, vorbește cu durere și milă.
2. Mândria spirituală îndeamnă adesea pe oameni să se deosebească de ceilalți în înfățișarea exterioară[…] să vorbească în mod deosebit, să folosească un limbaj diferit, să aibă o voce, o înfățișare și o purtare diferită. Dar un creștin adevărat și umil va rămâne ferm la datorie, chiar dacă este singur, și va merge singur pe drumul spre cer, chiar dacă toți s-ar lepăda de el; cu toate acestea, el nu va căuta deosebirea de dragul deosebirii.
3. Mândria spirituală duce la separare, la îndepărtarea de alții, fiindcă persoana în cauză se consideră mai bună și vrea să arate că este deosebită. Creștinul umil dimpotrivă, este gata să se considere nevrednic de tovărășia altora, mai păcătos decât orice om, și demn de a fi alungat din societatea omenească, mai ales din mijlocul copiilor lui Dumnezeu.
4. Mândria spirituală se gândește mereu la opoziția și injuriile primite și vorbește adesea despre ele.[…] în timp ce umilința creștină pură îl face pe om să se poarte ca Domnul lui binecuvântat, atunci când a fost batjocorit: nu a deschis gura, ci a rămas mut și S-a încredințat în tăcere Celui ce le judecă pe toate cu dreptate.
5. Un alt efect al mândriei spirituale este o anumită îndrăzneală nepotrivită și încrezută, înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Ei nu s-au bucurat tremurând, văzând maiestatea teribilă a lui Dumnezeu și marea distanță dintre ei și Dumnezeu.
6. Un alt efect al mândriei spirituale este faptul că îi face pe oamei să fie falși. Adesea aceștia vorbesc și se poartă într-un fel special, știind că sunt observați și apreciați. El crede că trebuie să se îmbrace cu o mantie critică și dogmatică în discuții, și să creadă că i se cuvine să dea sentințe și să hotărască și să decidă, în timp ce umilința creștină nu se laudă, nu se umflă de mândrie și este gata să-i lase pe alții să fie onorați.
7. Mândria spirituală te face să te încrezi prea mult în puterile tale, și să-i neglijezi pe ceilalți. Umilința creștină, dimpotrivă, te face să respecți pe toți oamenii, conform regulii din 1 Petru 2:17. Într-adevăr, credința nu are nimic de câștigat din vorbărie și certuri aprinse, și unii sunt atât de înverșunați, încât nu este deloc plăcut să stai de vorbă cu ei. Tot ce li se spune este zadarnic